.....Shell we dance?.....

....in seara asta am dansat......si mi-am adus aminte de toate dansurile noastre de-a lungul anilor......de bratele lui, de mainile lui fine care ma strangeau....de respiratia lui dulce si de caldura corpului.....de bataia inimii, de soaptele lui.......am dansat 7 ani....in bratele lui.....si ma lasam purtata de val.....am dansat vals cu o lumanare in mana, am dansat fara sa cante muzica, am dansat obositi dupa o noapte de nebunie, am dansat ascultandu-i doar glasul...........


...........toata viata mea a fost un blues alaturi de el.......un cap pe umar si corpurile noastre contopite.........

.....m-a dansat......pe bratele lui, in inima lui............pana cand s-a stins lumanarea si s-a terminat muzica pentru noi.......si atunci a plecat..........sa danseze mai departe cu altcineva........

.........iti multumesc....pentru dansurile noastre, pentru piesa noastra, pentru ca am putut sa dansez alaturi de tine.....

.............dance with me to the end of love.............

weekendurile de altadata..........

............deobicei ma trezeam devreme....si ma fataiam sa fac cumva sa ii sara si lui somnul...mai butonam o telecomanda, sau oftam luuuung si galagios, numai sa miste o geana.....il gadalam pe nas, sau ii umezeam genele cu varful degetului...........ii umezeam buzele cu cafea proaspat facuta....stiam ca nu rezista la asa tentatie.......stateam, ma uitam insistenta la el pana isi deschidea ochii si asteptam acel zambet larg si atat de dulce.....acea imbratisare de buna dimineata si pupicul pe nas...........acel te iubesc "ragusit".........
.........era acolo.....in patutul nostru....in bratele mele......in viata mea........cu nadragii largi si bluza galbena, cu parul ciufulit si cu ochii maaari asteptand cafeluta de dimineata.......
........iubeam weekendurile.....puteam sa stam impreuna, sa facem planuri....sa ne relaxam si sa ma pierd in bratele lui........ii sorbeam privirea, cuvintele, gesturile......
.........ma facea atat de fericita.....
......Acum doar stau......si ma afund in trecut.....incerc sa gasesc momente frumoase care sa imi deseneze macar un zambet pe buze.....dar la ce mi-ar folosi acel zambet amar?.....ca nu te poti hrani cu amintiri, nu poti sa traiesti in trecut.......

...........ma framant si ma intreb a mia oara DE CE??????DE CE?DE CE?DE CE?

.....am trait langa un om pe care nu l-am cunoscut.....un om care a profitat de bunatatea mea, de iubirea mea, de gesturile mele, de dovezile mele de dragoste........un omulet care niciodata nu a putut sa fie sincer cu mine....care si-a cladit viata pe minciuni.....imbrabodindu-ma si pe mine in meschinatatile lui.......si eu....ca orbii l-am urmat......l-am tinut de mana si mi-am incredintat viata cu totul.......

.........atunci sa sufar.....ca probabil o merit.....sa sufar ca am fost oarba, ca am iubit, ca am avut incredere.......ca nu am vrut sa vad dincolo de zid si sa imi iau inima intre dinti ca sa fiu puternica.....sa sufar ca m-am lasat purtata in valurile minciunilor frumoase si nu am vrut sa cred ca omul de langa mine intr-o zi ma va dobori......

...........stau.....cu aripile frante......nu mai pot sa zbor.........stau si ma intreb..............
DE CE Marian?????.....

O noua zi....o noua masca

Azi dimineata mi-am pus o masca pe fata si am iesit in lume....sunt o femeie rea, puternica, caruia nu ii pasa de nimeni si de nimic decat de propria persoana....sunt o femeie care nu se uita inapoi.....dar pe cine vreau sa mint?.....cui vreau sa ii arat un "EU" care nu exista?.....cui vreau sa ii dovedesc ca nu sufar...ca nu se usca sufletul in mine pe zi ce trece?.....

Ma framant......Sub masca ....stiu.......fara folos ca doar mie imi fac rau, dar nu ma pot trezi din acest cosmar....ma zbat, ma chinui sa ma ridic, sa zambesc din nou....dar pentru ce?....pentru cine?...doar asa ca sa zambesc? sa par fericita desi inauntrul meu totul se macina?.....
Incerc sa ma incurajez....sa fiu "barbata"......imi rasuna cuvintele lui urate.....lasa-ma in pace Alis, nu ai fost femeia potrivita pentru mine.....m-am plafonat Alis.....mergi inainte fara mine Alis, lasa-ma sa imi traiesc viata Alis.....noi doi nu vom mai fi impreuna Alis.....

...m-a dezamagit, m-a jignit, m-a umilit, m-a aruncat la gunoi ca pe o jucarie folosita....a fost duplicitar....un actor......mi-a dat sperante desarte.....a spart globul de cristal in care traiam.....a plecat fara explicatii....fara sa se uite in ochii mei....fara sa imi spuna....macar.....iti multumesc......

......si totusi.....Il iubesc.....il ador.....ador tot ce este legat de el.....pentru ce?de ce?.......

Niciodata nu m-am gandit in cei 7 ani ca as putea intr-o zi sa ma trezesc singura.....fara el.....niciodata nu as fi crezut ca acest om care, candva ma ruga sa nu imi bat joc de el va intoarce foaia si se va juca cu sufletul meu......a mizat pe o singura carte......a jucat poker la risc....fara sa gandeasca ca pierderea va fi mare.....pentru mine....nu pentru el......

......Sufletul meu se inchide.....rana ramane......privirea lui ma va urmari o viata.......si am sa il iubesc.....o viata....din tot sufletul......dar........

.......O sa ma fac mare...si o sa fiu rea.....daca in viata totul se plateste....atunci sa fiu eu justitiarul.....sa ma razbun pe cei care nu stiu sa pretuiasca.....sa respecte.....sa isi asume raspunderea.....

Feriti-va barbati lasi de mine....de raul din mine.....pentru ca ma pregatesc de lupta...si cand o sa ma ridic in picioare o sa pornesc......sa fac dreptate ......

Words on her lips
begin to slip
she's losing her grip
on herself

And when she want's more
she can't have more
she feels like she's holding back
...a life that she deserves....

She said........... Sometimes
you're asking yourself Why
you feel you can't get by
you feel you're crawling on your knees.......

A voice from inside
Is telling her lies
Her dreams come crashing down
like a burning sky at night

No longer a child,
You are the One!
You can't deny
what you have become
It can't heart you
but it can eat you up inside.....

She said Sometimes
You're asking yourself why
You feel you can't get by
You're sick of begging,
begging please!

And now you stand up
And look them straight in the eyes
You're not believing their lies
Your taking it straight from the heart
It's time for a new start
Cause if it's not love
well It's not enough
You deserve more
More than what you've got
Inside a voice is screaming
Get off your knees!
Get up!
She's screams

Sometimes their lies are their disguise
sometimes the beautiful will cry
you're reaching inside and now
you're floating like a breeze
And saying: Goodbye!


Reamon-Sometimes

vise implinite.....vise ramase in vant......

.....imi reprim gesturile....incerc sa nu plang....sa nu gandesc.....sa amestec noptile cu zilele....sa nu ma uit la ceas dar sa astept sa treaca timpul cu pasi repezi.....
..........si totusi gandesc....traiesc.... simt si resimt....frig, durere, dezamagire,un gust atat de amar..........vad.... doar intuneric, nori, zile luuuungi si chinuitoare.....
...nimeni nu mi-a zis ca va fi usor...nimeni nu m-a incurajat ca voi trece peste dezamagiri repede....nimeni nu m-a incurajat sa mai sper.....sa sper la ce?.....mai am la ce spera? mai am la ce visa?..............
.....mi-a zis "Cineva" ....sa iubesc din nou....sa cunosc....sa ma indragostesc......sa zburd .....
....dar acel "Cineva" nu stie ce este in sufletul meu....nu cred ca se poate pune in locul meu sau ar vrea sa fie in locul meu sa simta ce simt si eu acuma.....sa simta o durere puternica in piept si sa ii vina sa isi sfasie sufletul dinauntru si sa nu poata......sa ii treaca prin fata imagini amestecate de-a lungul anilor, amintiri cu rele cu bune, gesturi, sentimente, cuvinte, declaratii, sperante.....

....Msu....mi-ai zis sa fac o harta....l-am facut ...in gand......cu rosu si albastru.....

....Vise implinite.....Budapesta, Szekszard, Balaton, Bratislava,Praga, Berlin, Copenhaga, Malmo, Lund, Loma....Brasov, Predeal, Busteni, Valcea, Targu Mures, Marea Neagra......

...Vise ramase in vant.....Grecia, Italia, Transfagarasan, Felix..........Paris.........

....Locuri...pentru unii fara sens....pentru mine insemnand totul....locuri in care cu EL am fost atat de fericita.....clipe pe care as vrea sa le retraiesc....sa le resimt.....locuri care au ramas nevizitate, unde nu voi mai dori sa ajung cu cineva...pentru ca le inchid in suflet si las sa ramana un vis neimplinit....

.......platesc.....oare pentru trecutul meu inainte sa fi fost cu el.......sau pentru ca demult, poate si eu am ranit pe cineva foarte tare?....nu stiu pentru ce platesc......si de ce asa.....de ce el este "PRETUL PLATIT"?...... de ce ti se ia cel mai drag om? de ce, atunci cand crezi ca totul este roz si frumos devine brusc negru?....de ce trebuie sa traiesti fara acel suflet care ti-a daruit atatea bucurii....care a fost langa tine....sau cel putin am crezut ca este langa mine......

......si continui sa platesc....cu fiecare lacrima, cu fiecare urlet....cu fiecare cazatura....dar tot nu voi putea vreodata sa intorc timpul....sa il am inca putin......langa mine.........

amintiri marunte.....dar.........

.......un melculet din sticla.....un paun de hartie dintr-un pahar de cocktail......flori uscate.........o inima albastra ........perne in forma de semiluna.......ciorapi cu buline.......o bluza galbena lungita.....un pachet de carti sterse.....o umbrela......scoici.....nisip......un ghid turistic suedez.....doua bilete cu telecabina la Babele.....o magnolie plantata intr-o curte.....o poza cu un inel.......un mar......capsuni culesi dimineata......trandafiri infasurati in ziar.....cafea dimineata la 4........o cana cu un ursulet.........un glob in forma de inimioara.....o reteta de cremes.......gustul dulce a prajiturii cu piscoturi......stelutele din urechi si de la gat.........un hipo.....un bursuc negru.......un port de chei "Albastruta".............
..........o melodie de suflet "...azi a fost cald si soare dar nu in inima mea si dimineata mi s-a parut ca aud vocea ta....nu stiu cum sa fac sa nu-mi mai fie asa de dor........si iti scriu aceste randuri sperand ca timpul va trece mai usor......numar zilele, numar noptile cat mai am sa astept sa te strang la piept,zilele, noptile....astept......si nu mai vreau sa ma trezesc intre aceasi pereti albi si goi...la fel ca sufletul meu......cand suntem amandoi....departe si singur ma intreb...oare am sa ajung inapoi....am nevoie de tine....ca pamantul de ploi......."

............amintiri dulci.......amintiri dragi sufletului........amintiri pe care ai vrea sa le uiti.....sa le stergi cu buretele.....sa poti merge mai departe...

..........dar ma agat de ele....atarn de fiecare bucatica in parte....ma sfasie.....ma rupe in mii de bucati.........imi provoaca plans.....durere...un gust amar, dar si dulce.....ma bat cu morile de vant...ma bat cu mine insumi.....nu castig.....nu pierd.....sufar in tacere.....plang in hohote.....

Scrisoare pentru ziua ta........

....nu te-am sunat....nu te-am cautat.....asa cum mi-ai cerut....., dar sufletul meu a fost alaturi de tine in fiecare clipa.....cand ai suflat lumanarile de pe tort si eu le-am suflat in gand.....cand ti-ai pus o dorinta si eu mi-am pus una,ba chiar o mie...... cand te-ai bucurat de despachetatul cadourilor m-am bucurat si eu alaturi de tine.....in gand......

La Multi Ani Melculetul meu, Puiucul meu drag, ingerasul meu.....ai implinit o frumoasa varsta si mai ai inca atat de multe de facut.....inca esti tanar, frumos si multe culmi de atins.....sunt sigura ca vei reusi.....sunt sigura ca tot ce iti propui va deveni un lucru indeplinit.....

Trebuie doar sa ai grija de tine....."asa cum ai avut de mine"....sa zambesti mereu chiar daca este greu si sa lupti chiar daca simti ca este in zadar......sa nu te lasi niciodata infrant, si daca cazi si te lovesti sa ai mereu curajul sa te ridici si sa mergi mai departe.....
Sa pastrezi in sufletul tau tot ce te-a facut in viata asta sa zambesti, sa visezi si sa speri.....sa tii in jurul tau oamenii care iti vor doar binele.....sa le apreciezi gesturile.....chiar daca sunt marunte....pentru ei inseamna atat de mult sa te vada zambind.....sa ai curajul sa accepti un sfat bun, un umar sau o manuta calda daca ti se ofera...nu intoarce spatele celor ce te iubesc pentru ca ranesti.......nu mereu poti fi atat de puternic precum vrei sa pari....si in acele momente ai curajul sa accepti ajutor, sa accepti un sfat sau un zambet care iti este desenat pe buze....sa accepti o mangaiere pe obraz, sau doua brate in jurul tau.......
Nu iti pune intrebari de genul...cum poate sa ma ierte...cum se mai poate uita in ochii mei....cum poate sa ma iubeasca.....cand iubesti ierti, uiti si oferi neconditionat.........
Cand cineva te iubeste nu poate sa fie suparata pe tine desi ai merita......nu te poate condamna, desi ar avea dreptate,...poate doar sa iubeasca neconditionat....sa planga dupa tine in tacere, sa viseze dupa tine fara a mai spera.....si iti poate oferi prietenia fara sa ceara ceva in schimb......

Acuma pot doar sa iti cer un singur lucru.....sa nu dispari.....sa mai oferi un zambet, o mangaiere sau un cuvant frumos.....sa mai oferi cel putin 50 de ani in care cineva sa aprinda lumanari pe o prajitura si sa iti ofere un cadou de suflet...ramai asa cum te-am cunoscut....ramai acel Neo care a fost langa mine tot acest timp......nu pleca......

La Multi Ani Puiucul meu.................

Povestea continua.....partea a 3-a

Sunt obosita....de plans, de suferinta....de noptile nedormite...de cuvintele nerostite.....
......." inca nu pot pierde...inca nu....vreau sa mai traiesc....da-mi timp te rog Cerule, spune-i sa mai astepte.....da-mi-l inapoi, pe El il vreau...inca vreau sa il vad....nu pot sa imi ramas bun....nu inca...doare prea tare....."
...........al treilea weekend singura cuc.... cu gandurile mele.....cu amintirile.....singurele momente cand sunt fericita este cand ii aud vocea....si cand scriu prin cate am trecut de-a lungul anilor.....

Am ramas cu gandul la plimbarea noastra de pe malul Somesului....intr-o superba dimineata de 25 decembrie......nu as fi crezut ca va urma un viitor de neuitat......traiam clipa si sorbeam orice gest de-al lui......nu mai conta nimeni si nimic decat idila noastra care era la inceput de drum......imi aduc atat de clar aminte de primul nostru revelion.....cum stateam la 12 noaptea afara...ningea....paharul de sampanie imi aluneca printre degete in timp ce ma saruta.....putea sa opreasca timpul ....ii simteam buzele fierbinti, bratele in jurul meu....nu imi era frig....imi era atat de bine..... timp de 7 ani a reusit sa opreasca universul in jurul meu si sa ma faca sa tremur.....timp de 7 ani a reusit sa imi deseneze zambete pe buze de cate ori eram suparata.....sau pur si simplu sa stea si sa ma tina in brate fara sa spuna nimic.....
asa a facut si in noaptea de revelion......desi ma ruga sa nu ma indragostesc de el ca nu este pregatit pentru asa ceva.....va dati seama ca eu sustineam cu atata convingere ca nu e dragoste doar ceva trecator si foarte placut......dar era prea tarziu sa ma atentioneze.....eram deja topita ca si fulgii care mi se topeau pe obraji in timp ce ma saruta......eram indragostita...pluteam, paseam pe nori.....sa nu ma indragostesc de el....auzi acolo......imi venea sa ii strig, prea tarziuuuuuuu....dar taceam si profitam de orice clipa petrecuta langa el.....profitam de plimbarile prin parc, de privitul orasului seara de pe cetatuie.......de apartamentul de la etajul 1.......doamne, si acuma zambesc cand imi aduc aminte de acel apartament......de serile lungi langa cocktailurile strawberry kiss si votca intr-un mic local numit Blue eyes ...acel local nu mai exista dar nu voi uita niciodata acel loc in care a rostit acele cuvinte magice "Alis nu fi prostuta, si eu m-am indragostit de tine" a fost prima lui declaratie dar nu ultima.....si a continuat sa imi sopteasca si sa imi dovedeasca iubirea lui......pana cand? nici eu nu as putea sa va spun....am crezut ca m-a iubit pana in ultima clipa....sper si acuma ca undeva in adancul sufletului dragostea lui pentru mine exista doar ca e inchisa bine.....
Si uite asa treceau lunile in bratele lui, cu mici cadouri, surprize pentru care se bucura ca si un copil....mereu a stiut sa aprecieze gesturile mele marunte si sa ma simt "unica"... o aprecia pe melculeata lui care vroia sa ii indeplineasca orice vis.....si chiar daca nu am reusit sa imi indeplinesc visele, o parte i le-am indeplinit lui.....am ajuns impreuna pana in capatul lumii....poate te intrebi unde e capatul lumii? acolo, unde vrei tu :).......pentru noi era Suedia .......visul lui...un vis ce l-am implinit....nu o sa uit niciodata plimbarea noastra pe vapor...eu palida,lesinata de valuri, el entuziasmat.....era frig, si se crapa de ziua....valurile se spargeau de vapor si puteai mangaia picurii de apa.......priveam in larg si ii multumeam celui de sus ca iubirea noastra este atat de frumoasa, de curata......ca sunt intr-un loc unde nu am fost cu nimeni si acel loc va ramane unic pentru amandoi......
.....tot asa am ajuns si la Balaton.....unde mai fusesem eu dar fara sa vad soarele.....orice loc in care mergeam cu el capata un nou sens....o noua amintire frumoasa......
.....la fel de placute raman si clipele in care pe zi ce trecea ne faceam noi prieteni....prieteni pe care ii am si acuma....oameni dragi sufletului care incearca sa ma ridice sa pot merge mai departe.....desi nu le pot multumi in cuvinte, dar poate intr-o zi o sa le pot intoarce ajutorul intr-un fel sau altul.....fiecare om care a fost langa noi in toti acesti ani si au incercat intr-un fel sau altul sa ne faca fericiti, sa ne sustina, sa ne ofere inca o amintire.....
Ii multumesc lui Joyu pentru clipele in care ma imbarbata sa fiu tare ca el era departe in Franta.....ii multumesc pentru incurajarile lui cand in decembrie a plecat de langa mine pentru prima oara nemaisperand ca se va intoarce......lui Msu, care ne-a oferit clipe de neuitat.....pentru acele seri in care dansam si radeam, pentru noptile de nebunii si mahmurerile dureroase dar atat de placute.......pentru ca a fost langa fratiorul lui si i-a oferit prietenia lui neconditionata....celor doi prieteni dragi care sunt departe si care m-au ajutat sa trec prin momente grele, tot ei facandu-ma sa zambesc cand l-am revazut dupa o luna de suferinta si departare....ii multumesc lui Princess Iela ca ne-a suportat in casa lor dupamese si seri, nopti si zile,jucand cruce sau poker,asteptand comanda de pizza noaptea la 1..... ii multumesc ca am vazut marea neagra .....pentru prima oara, tot alaturi de El.......
Va multumesc prieteni dragi ca ati fost langa NOI anii astia....ca ne-ati suportat figurile si ciufuteala, zambetele sau lacrimile, intrebarile sau nehotararea noastra....cine stie....poate...intr-o zi vom mai sta la o masa cu totii si vom depana miile de amintiri pe care le-am trait impreuna.....va multumesc ca am putut visa de zilele voastre de nastere, de craciun sau revelion, la nunta voastra sperand sa fie a mea urmatoarea..........

cugetari in noapte............

De ce noptile sunt cele mai grele?...pentru ca esti singura cu gandurile tale? pentru ca e prea liniste si ai timp sa iti auzi gandurile?......
.........nu pot sa dorm......deja de doua saptamani......dorm pe sarite 2-3 ore pe noapte, dar si atunci ma trezesc plangand.....si urland......ma pun in genunchi langa pat si ma rog....il rog pe Doamne Doamne sa ma ajute sa merg cumva mai departe.....sa nu ma mai gandesc la cel care si-a intros spatele cand imi era lumea mai draga......si plang......o ora sau mai mult apoi merg si fumez o tigara....este singurul lucru care ma calmeaza......si o iau de la capat....las veioza aprinsa, televizorul mergand in speranta ca daca "sunt cu cineva" pot sa dorm......in zadar.....gandurile imi fug departe.....la El....unde este acuma? cine il tine in brate? il inveleste cineva cand ii este frig?......are grija de el cineva cand il doare ceva?.......eu aveam....doamne cata grija am avut de el.....il tineam in brate toata noaptea.....ii incalzeam picioarele reci....il priveam in timp ce dormea si ii multumeam celui de sus ca mi l-a dat.......
.....cum as putea sa intorc timpul?.....cum as putea sa il mai tin in brate si sa ii veghez somnul?......

Asa imi petrec eu noptile.....si o iau de la capat......reaud cuvintele lui...."mergi mai departe Alis fara mine....fii fericita".....pot fi fericita?....pot sa merg mai departe?......imi lipseste.....enorm.....ma apasa in piept o durere fulgeratoare.....si nu pot sa scot durerea ....se adanceste.....pe zi ce trece tot mai mult......pentru ca iubesc.....iubesc cum nu am iubit vreodata.....si sufar.....cum nu am suferit vreodata.....
Ma ma pun in genunchi si plang........si ma rog.......sper sa imi auda cineva rugaciunile......pentru ca eu, Alis nu pot sa merg mai departe......

ironia sortii.....

........sa strangi in brate pentru ultima oara barbatul pe care il iubesti din tot sufletul........sa il vezi in fata ta si sa nu poti face nimic ca sa il intorci din drum......sa ii tii mainile, sa ii mangai obrajii si sa te gandesti ca este pentru ultima oara........sa simti sufletul cum urla in tine si sa privesti ultima lui privire inainte de a se inchide usa in urma lui...............a plecat.....

Si totusi ii multumesc....ii multumesc pentru tot ce mi-a oferit in acesti ani.....ii multumesc ca a fost langa mine la bine si la rau asa cum a putut sa fie el.....atat a putut, atat mi-a oferit.....
.....pacat ca nimic nu a depins de mine........pacat ca nu a avut curajul sa se uite in sufletul lui si sa simta si el ce simt eu......a lasat in urma lui un om care este la pamant si nu se poate ridica........a plecat si in spatele usii a lasat doi ochi verzi care vor plange o viata dupa el.........mi-a lasat doar amintirile care nu pot fi stranse in brate......
............a plecat...............................

ninge afara......si in sufletul meu

Buna dimineata .....buna dimineata lume, buna dimineata ceata, zapada, monitor......iarasi eu.....Alis care s-a pierdut undeva la o cotitura si nu gaseste drumul pavat spre vrajitorul Oz....
bat pasul pe loc si astept sa apara omul de tinichea, leul cel "fioros" sau sperietoarea....oricine, cine sa ma conduca pe un drum atat de anevoios si sa nu ma lase sa privesc inapoi.....
Este trist cand omul se hraneste zilnic cu amintiri.....oricat de frumoase ar fi ele, sunt doar amintiri....si dor.....al naibii.....amintirile sfasie sufletul.....amintirile te fac sa plangi......si totusi te gandesti, rememorezi, iti inchizi ochii si inca simti clipele care iti sunt atat de dragi....

Candva eram o fire foarte puternica.....uram sa privesc in urma la ce a fost sau ce am facut.....mereu aplicam faimoasa zicala "Carpe diem".....iar acuma uita-te la mine.....la 30 de ani sunt mai copila decat eram la 23. La 30 de ani oftez, suspin, plang si urlu....dupa amintiri......dupa un el care a plecat asa cum a venit.......a venit cand nu ma asteptam, a plecat cand nu credeam ca ar face-o.......imi inchid ochii si incerc sa imi aduc aminte de finetea pielii lui, de parfumul lui....de atingerea buzelor.....imi ating buzele si inca ii simt ultimul sarut.....inca ii simt sirea spinarii pe buricele degetelor, inca il vad acolo in camera asteptandu-ma.....el inca este acolo.......si va ramane acolo......trebuie sa plec....sa inchid usa la acea camera, sa inchid amintirile intr-o cutie maaaare, sa imi inchid sufletul plin de amintiri si sa merg mai departe.......
Dar pot? vreau?...........vreau sa merg pe drumul pavat spre vrajitorul Oz? vreau sa imi apara in cale un leu, un om de tinichea sau o sperietoare?......as vrea....doamne cat as vrea sa pot uita tot, sa pot privi doar inainte, sa ma scutur pe genunchi de la lovitura asta mare si sa merg mai departe.......dar............
Mai stau..........acolo la cotitura.........in camera noastra......mai am nevoie sa retraiesc amintirile......mai vreau sa stau cu ochii inchisi si sa ii simt buzele.......vreau sa ii reascult promisiunile,soaptele.....sa ii aud rasetul.......
Mai stau.......Inca nu sunt pregatita de drum..................

A fost odata ca niciodata ……partea a doua

….24 decembrie…..sedeam in taxi cu inima intre dinti si ma uitam pierduta la drum…..taxiul ma ducea in bratele amicului….la un moment dat taximetristul imi spune : “domnisoara puneti-va o dorinta in seara asta, pentru ca orice v-ati dori vi se va implini”…..si atunci in acea clipa mi-am inchis ochii si mi-am pus dorinta…..o dorinta care nu am crezut ca se va indeplini, daramite sa se si termine…..”Doamne, Doamne, da-mi si mie pe cineva care sa ma tina in brate, sa ma iubeasca si pretuiasca pentru ceea ce sunt”

……am ajuns la destinatie, la un prieten de suflet care suferea si el in tacere pentru o iubire pierduta…..acolo trebuia sa ne petrecem craciunul, in trei…va dati seama….trei suflete pierdute sa se consoleze reciproc in seara de craciun…..Ludo ( sa ii spunem asa amicului salvator care ne-a oferit caldura casutei lui pentru a petrece impreuna o noapte frumoasa, ca in familie ) m-a imbarbatat cu o visinata si mi-a promis ca o sa avem un craciun frumos J

….si cata dreptate a avut…..a sosit si el, Neo ( cum l-am numit in prima parte a povestii mele )…. m-a sarutat pe obraz..... tremura pe mine si haina pe care nu o aveam J eram toata un zambet….radiam de fericire desi nu stiam inca ce imi va rezerva acea superba seara de craciun.....

Am povestit vrute si nevrute incercand sa facem haz de necaz J …….in timp ce ma jucam cu o beteala subtire pe degete…..ati vazut vreodata desene cu tom si jerry cum impart amandoi o macaroana?...cam in asa ceva s-a transformat acea beteala…..ne jucam si radeam….ca doi copii….ca tom si jerry……….doua capete prinse de o parte si de alta intre buze…..nu avea gust bun beteala, dar mai conta……Ludo vazand ca noi ne cam tachinam si-a vazut de treaba in fata monitorului lasandu-ne pe noi in copilaria noastra J

…….si s-a lungit beteala…..si s-a scurtat atat de mult incat ii simteam respiratia umeda pe buze……si s-a oprit timpul………..a stat pe loc….secunde, minute, ore……eram doar eu si el, buzele noastre,bataile inimii…..oftatul nostru lung care se elibera din doua suflete care atunci In acel moment au uitat de toate si de toti…..a fost cea mai frumoasa noapte din viata mea…..cel mai frumos craciun……m-am pierdut….in bratele lui, in saruturile lui, in soaptele lui……m-am trezit din acel vis dimineata pe la ora 7, plimbandu-ne in zapada ce scartaia sub pantofi, nepasandu-ne de frig sau de dimineata prea devreme…..ce mai conta…..nu vorbeam, doar mergeam incet pe malul Somesului, mana in mana….cuvintele nu isi aveau rostul……simteam, traiam,zburdam, iubeam din nou viata si tot ce tinea de ea….iubeam….Si ne plimbam….spre necunoscut?spre un nou inceput?......spre o iubire noua?.....mai conta atunci? Nu m-ar fi trezit nimeni din acel vis dulce……atat de dulce……

si uite asa a inceput povestea noastra….a mea si al lui Neo….intr-o seara de craciun……

viata mea....ca un puzzle imprastiat

ma gandesc.....nu mai dorm, nu mai mananc, nu mai traiesc.....doar ma gandesc......la el, la mine, la noi doi, la tot ce a fost si nu mai este.....derulez in fata mea 7 ani, cu bune...cu rele......si ma intreb a mia oara de ce trebuie sa trec prin asa ceva? .......undeva ceva s-a rupt...si eu nu am simtit asta, sau nu am vrut sa simt....eram atat indragostita incat nu am vazut ca lui asta nu ii convine.....ca el nu poate trai langa o femeie care ii ofera dragostea neconditionata......a stat si a tras de timp cat a putut, pana i s-a luat de mine, pana si-a facut curaj sa faca un pas inainte, fara mine, si sa nu mai priveasca in urma.....

iar eu stau si astept...ce? sau pe cine? timpul nu il pot intoarce....desi as da orice sa o pot face......nici pe el nu il pot intoarce din drum...... si-a ales un alt drum......din care eu nu fac parte......cat de usor a plecat fara sa se uite inapoi, fara sa isi mai aduca aminte de toate amintirile frumoase pe care le-am trait impreuna......

.......sunt ca un puzzle......imprastiata in mii de bucati.......exista cineva sa ma adune? sa ma puna una peste alta si sa imi redea zambetul pe buze? nu am nevoie de altcineva, am nevoie doar de EL, de buzele lui, de bratele lui si de soaptele lui......am nevoie sa vina si sa ma stranga in brate.....sa imi spuna ca a fost un cosmar din care ne-am trezit amandoi.....ca viata merge mai departe impreuna.......

ce a fost nu se mai intoarce..........

Pauza de plans la job in loc de pauza de masa ......

DE CE trebuie sa suferi atunci cand iubesti?.....o intrebare la care eu una nu reusesc sa gasesc raspuns.....de 12 zile plang.....si imi pun mii de intrebari...intrebari la care unii prieteni incearca sa imi raspunda, dar parca niciunul nu raspunde satisfacator sau macar aproape de ceea ce as vrea sa aud in astfel de momente.....anumite raspunsuri, desi este banal le pot primi doar de la el.....de la cel care mi-a frant inima in 3 minute si 11 secunde, cat a tinut acea convorbire nenorocita intr-o seara de joi......au trecut deja 12 zile?.....incerc sa ma trezesc, sa ma dezmeticesc......tot amortita sunt.....e soare afara?unde? am orbit?....
Nu mai vad nimic in jurul meu.....pe nimeni.....ascult daca mi se vorbeste dar gandurile imi sunt departe...la el......unde este?ce face?cu cine?cum?de ce?de unde?pana unde?oare se gandeste macar un minut la mine? oare de ce a plecat fara sa aiba curajul sa se uite in ochii mei?oare el stie ce urme de pasi a lasat pe sufletul meu?
Cat de banal este sa te sfasie niste intrebari atat de marunte dar atat de importante pentru tine......si incerc sa gasesc raspunsuri..... chiar si de la un nenorocit de pix care imi sade pe birou......vorbesc cu pixul.....noroc ca nu imi raspunde ca atunci sigur m-as cataloga "nutt" ....
si behai in continuare cu lacrimi maaaari de crocodil in ochi si incerc sa sun la prieteni si sa strig dupa ajutor.....mai primesc cate o palma sa ma trezesc la realitate.....si inca un raspuns care nu este ceea ce mi-am dorit sa aud......

Cred ca deja toti din jurul meu sunt satui pana peste cap de penibila Alis care isi plange de mila,care se repeta zi de zi ca nu poate merge mai departe......dar pot?cum?cineva sa imi arate drumul ca eu nu vad de lacrimi...........

inceputul......prima parte

Daca imi astern gandurile pe "o coala de hartie", cat timp scriu uit de durerea mea, de cosmarul din care tot astept sa ma trezesc......Sper sa existe cateva persoane care sa ma citeasca si orice sfat sau incurajare vor sa dea, este binevenita. Sa incep si eu de undeva povestea mea.....

......A fost o zi trista de noiembrie undeva prin 2002 ....cand eu, suparata imi lungeam ochii in fata monitorului in speranta ca cineva, undeva ma va observa si va intreba de vreme sau orice.....sufeream ...din dragoste....de dorul de casa, intr-un satuc din Ungaria, departe de prieteni. Deja eram plansa de cateva luni bune si nu vedeam o iesire din penibilismul prin care treceam.....vinul si tigara erau cei mai buni prieteni ai mei.....sa nu mai zic de bluza lui sfasiata de pe umar intr-o gara cand el ma privea din tren si imi striga ....o sa vii si tu langa mine in italia.....si m-am tot dus :)) cu capul in nori si cu bicicleta pegas pe strazile din satucul acela pustiu, dar nicicum nu aveam sa ajung pana in italia....ba se desumflau rotile ca era "valiza" grea, ba trebuia sa imping bicicleta pe langa mine nereusind sa cobor o panta cu ea fiind incepatoare ;).....dar am pedalat...in lung si in lat tot satul in speranta ca voi ajunge macar in gandul meu langa el.....si iar ma intorceam in odaie, cu tigara in mana, cu paharele de vin si cu strigatele de ajutor catre Dumnezeu....si uite asa am reusit sa supravietuiesc luni intregi, zi si noapte intre oftaturi si lacrimi complacandu-ma in cea mai mare mizerie sufleteasca, asteptand sfarsitul lumii si incetarea suferintelor mele.....dar sfarsitul lumii nu a sosit si cu asta nici incetarea suferintelor mele......in schimb a aparut un El, sa ii spunem Neo ( fara parpalac negru si figuri de matrix )......un amic care in sfarsit m-a observat stand in fata monitorului asteptand sa fiu intrebata chiar si de vreme......

Si au inceput povestile fara sfarsit, asteptand cu nerabdare sa se deschida internetul din sat ( trebuia sa te programezi din timp prin telefon ca sa vina nenea Tolaczi sa deschisa usa si apoi sa porneasca serverul ca sa prind si eu o ora de net ) sa vorbesc cu el.....cu EL, pe atunci privindu-l ca pe un inger care a fost trimis sa imi readuca zambetul si sperantele, visele..... si parca.....parca Alis a inceput sa zburde...parca vinul nu mai era asa de acru si tigarile atat de tari.....acea bluza mototolita si plansa zacea undeva pe un fotoliu ......incepeam sa traiesc, sa zambesc....gesturi ce le uitasem demult, chestii marunte dar atat de importante pentru suflet...."si sa mai zica cineva ca barbatii nu pot sa faca bine".......cel putin la inceput :)

......si uite asa incepe povestea mea .....o poveste cu un amic care m-a chemat ACASA de sarbatori....

Abia atunci mi-am dat seama ca nu s-a terminat lumea, ca ma costa doar un bilet de tren sa ma intorc in civilizatie si sa imi reiau viata......asa ca mi-am facut bagajul.....l-am sunat pe print in italia si i-am dat de veste ca am asteptat prea mult dupa calul alb si ca Ileana Cosanzeana se intoarce la origini......mi-am facut valiza, am dat cu piciorul in pegas si cu un zambet laaaaarg am pornit in aventura.....acasa.....unde ma astepta cineva cu un pumn de zambet sa mi-l arunce pe fata :) nu va pot descrie senzatia pe care am avut-o in acea noapte pe la ora 12 cand am pasit din masina pe stratul de zapada abia depus pe asfalt.....eram acasaaaaa, acolo unde cineva , un amic ma astepta.......doamne ce nu as da sa fie inca odata 19 decembrie 2002, sa mai simt odata, doar odata acei fluturi in stomac.....sa mai am inca odata acel zambet atat de senin......

Si ne-am intalnit......era acolo, la internet caffe-ul de la etaj acel om care m-a incurajat sa sper din nou, sa lupt si sa nu renunt atata timp cat exista oameni care tin la mine....

Au urmat cateva seri de povesti, incercand sa ne regasim sperantele, el fiind tot dupa o despartire de cateva luni si cu "bufletul" zdruncinat......ne faceam planuri de sarbatori,( dintr-o data carciunul mi se parea cea mai frumoasa zi din viata mea) ..... chichoteam ca doi copii, mai furam cate un sarut inocent cand nu eram atenti....ce ne pasa....mai conta ca inainte de cateva zile sufeream? ca undeva, candva am primit suturi in fund si nu am reusit sa mergem mai departe?......nuuuuu, eram atat de fericiti si orbiti de prezenta celuilalt incat uitasem de orice gust amar.....uitasem ca afara erau cateva grade minus si era 2 noaptea, nu ne mai interesa ca nu vor mai circula troleele si el va avea de parcurs tot orasul pe jos.....nu mai conta nimic, un birt deschis la ora aceea tot gaseai ca sa iti incalzesti mainile la un pahar de ceai......nu mai conta nimic....eram acei doi amici care faceau planuri maaaariii de sarbatori :)........
 

Va urma