Povestea continua.....partea a 3-a

Sunt obosita....de plans, de suferinta....de noptile nedormite...de cuvintele nerostite.....
......." inca nu pot pierde...inca nu....vreau sa mai traiesc....da-mi timp te rog Cerule, spune-i sa mai astepte.....da-mi-l inapoi, pe El il vreau...inca vreau sa il vad....nu pot sa imi ramas bun....nu inca...doare prea tare....."
...........al treilea weekend singura cuc.... cu gandurile mele.....cu amintirile.....singurele momente cand sunt fericita este cand ii aud vocea....si cand scriu prin cate am trecut de-a lungul anilor.....

Am ramas cu gandul la plimbarea noastra de pe malul Somesului....intr-o superba dimineata de 25 decembrie......nu as fi crezut ca va urma un viitor de neuitat......traiam clipa si sorbeam orice gest de-al lui......nu mai conta nimeni si nimic decat idila noastra care era la inceput de drum......imi aduc atat de clar aminte de primul nostru revelion.....cum stateam la 12 noaptea afara...ningea....paharul de sampanie imi aluneca printre degete in timp ce ma saruta.....putea sa opreasca timpul ....ii simteam buzele fierbinti, bratele in jurul meu....nu imi era frig....imi era atat de bine..... timp de 7 ani a reusit sa opreasca universul in jurul meu si sa ma faca sa tremur.....timp de 7 ani a reusit sa imi deseneze zambete pe buze de cate ori eram suparata.....sau pur si simplu sa stea si sa ma tina in brate fara sa spuna nimic.....
asa a facut si in noaptea de revelion......desi ma ruga sa nu ma indragostesc de el ca nu este pregatit pentru asa ceva.....va dati seama ca eu sustineam cu atata convingere ca nu e dragoste doar ceva trecator si foarte placut......dar era prea tarziu sa ma atentioneze.....eram deja topita ca si fulgii care mi se topeau pe obraji in timp ce ma saruta......eram indragostita...pluteam, paseam pe nori.....sa nu ma indragostesc de el....auzi acolo......imi venea sa ii strig, prea tarziuuuuuuu....dar taceam si profitam de orice clipa petrecuta langa el.....profitam de plimbarile prin parc, de privitul orasului seara de pe cetatuie.......de apartamentul de la etajul 1.......doamne, si acuma zambesc cand imi aduc aminte de acel apartament......de serile lungi langa cocktailurile strawberry kiss si votca intr-un mic local numit Blue eyes ...acel local nu mai exista dar nu voi uita niciodata acel loc in care a rostit acele cuvinte magice "Alis nu fi prostuta, si eu m-am indragostit de tine" a fost prima lui declaratie dar nu ultima.....si a continuat sa imi sopteasca si sa imi dovedeasca iubirea lui......pana cand? nici eu nu as putea sa va spun....am crezut ca m-a iubit pana in ultima clipa....sper si acuma ca undeva in adancul sufletului dragostea lui pentru mine exista doar ca e inchisa bine.....
Si uite asa treceau lunile in bratele lui, cu mici cadouri, surprize pentru care se bucura ca si un copil....mereu a stiut sa aprecieze gesturile mele marunte si sa ma simt "unica"... o aprecia pe melculeata lui care vroia sa ii indeplineasca orice vis.....si chiar daca nu am reusit sa imi indeplinesc visele, o parte i le-am indeplinit lui.....am ajuns impreuna pana in capatul lumii....poate te intrebi unde e capatul lumii? acolo, unde vrei tu :).......pentru noi era Suedia .......visul lui...un vis ce l-am implinit....nu o sa uit niciodata plimbarea noastra pe vapor...eu palida,lesinata de valuri, el entuziasmat.....era frig, si se crapa de ziua....valurile se spargeau de vapor si puteai mangaia picurii de apa.......priveam in larg si ii multumeam celui de sus ca iubirea noastra este atat de frumoasa, de curata......ca sunt intr-un loc unde nu am fost cu nimeni si acel loc va ramane unic pentru amandoi......
.....tot asa am ajuns si la Balaton.....unde mai fusesem eu dar fara sa vad soarele.....orice loc in care mergeam cu el capata un nou sens....o noua amintire frumoasa......
.....la fel de placute raman si clipele in care pe zi ce trecea ne faceam noi prieteni....prieteni pe care ii am si acuma....oameni dragi sufletului care incearca sa ma ridice sa pot merge mai departe.....desi nu le pot multumi in cuvinte, dar poate intr-o zi o sa le pot intoarce ajutorul intr-un fel sau altul.....fiecare om care a fost langa noi in toti acesti ani si au incercat intr-un fel sau altul sa ne faca fericiti, sa ne sustina, sa ne ofere inca o amintire.....
Ii multumesc lui Joyu pentru clipele in care ma imbarbata sa fiu tare ca el era departe in Franta.....ii multumesc pentru incurajarile lui cand in decembrie a plecat de langa mine pentru prima oara nemaisperand ca se va intoarce......lui Msu, care ne-a oferit clipe de neuitat.....pentru acele seri in care dansam si radeam, pentru noptile de nebunii si mahmurerile dureroase dar atat de placute.......pentru ca a fost langa fratiorul lui si i-a oferit prietenia lui neconditionata....celor doi prieteni dragi care sunt departe si care m-au ajutat sa trec prin momente grele, tot ei facandu-ma sa zambesc cand l-am revazut dupa o luna de suferinta si departare....ii multumesc lui Princess Iela ca ne-a suportat in casa lor dupamese si seri, nopti si zile,jucand cruce sau poker,asteptand comanda de pizza noaptea la 1..... ii multumesc ca am vazut marea neagra .....pentru prima oara, tot alaturi de El.......
Va multumesc prieteni dragi ca ati fost langa NOI anii astia....ca ne-ati suportat figurile si ciufuteala, zambetele sau lacrimile, intrebarile sau nehotararea noastra....cine stie....poate...intr-o zi vom mai sta la o masa cu totii si vom depana miile de amintiri pe care le-am trait impreuna.....va multumesc ca am putut visa de zilele voastre de nastere, de craciun sau revelion, la nunta voastra sperand sa fie a mea urmatoarea..........