....am avut o noapte agitata....ma plimbam prin camera ca o leoaica in cusca....as fi vrut sa ma imbrac si sa plec de acasa....sa plec....sa nu ma mai uit inapoi....sa nu mai intorc privirea......sa las sufletul meu in urma si tot ce a facut parte din viata mea.....sa sterg amintirile,framantarile si suspinele....sa sterg lacrimile de pe obraji, sa ma transform intr-un omulet care nu mai simte nimic.....care nu poate fi ranita, jignita sau calcata in picioare.....dar stau....in genunchi, intr-o camera goala....urlu si plang in hohote....
.....mi-a scris cineva azi dimineata o fraza.... "Prietenia este mâna care îţi şterge lacrima atunci când viaţa te doare"....
.....vreau sa ii simt mainile pe obraji...sa imi stearga lacrimile....sa imi vindece ranile....sa ma alinte si sa ma stranga in brate....sa imi sopteasca....mai stau.... stau langa tine si te tin in brate....dormi linistita....
........sunt singura.... ma simt " atat " de singura.....
Intotdeauna mi-a fost frica de singuratate....mereu aveam sufletul strans cand ma gandeam printr-un banal ca nu o sa mai fim impreuna....incepeam sa plang instantaneu desi nu aveam de ce sa ma tem....si atunci cand nu te temi...cand totul crezi ca lucreaza in favoarea ta, cand crezi ca visele iti devin realitate.....cand simti ca zbori atat de aproape de soare.....ti se topesc aripile....si cazi.....in intuneric, in singuratate, in pustietate.....
..........si stau in pustietate....fara aripi.... nu mai pot zbura....da-mi aripile inapoi sau formeaza-mi altele,intinde-ti mainile spre mine....invata-ma sa zbor din nou.......
