Scriu despre cea mai frumoasa zi din viata mea si sper ca si voi care cititi aceste randuri sa aveti parte de asa ceva.........
De micuta am avut un vis la care cred ca viseaza orice "printesa" ...ca o sa cresc mare, o sa cunosc cel mai frumos baiat care imi va darui una din cele mai frumoase zile din viata mea de pana atunci...visam la ziua in care o sa imbrac rochia alba de mireasa si cu mainile tremurand la bratul tatalui meu o sa pasesc in biserica sa imi unesc viata cu ingerul meu....
... am crescut...si visul meu a devenit realitate...era aproape de ora 00.00 iar eu ma grabeam sa plec...sa pastrez traditia de a nu-si vedea mireasa pana in ziua nuntii...un ultim pas de dans in hol, o ultima imbratisare si un sarut lung pana la revedere....mai erau doar cateva ore pana la momentul mult asteptat si zburdam de fericire...eram calma, surprinzator de calma pentru ce emotii am avut cu pregatirile....afara era liniste si racoare si deja imi era dor de el, nu mai dormisem separat de ceva vreme si stiam ca o sa ii simt lipsa, dar ma consolam ca de ziua urmatoare o sa ii adorm in brate in fiecare seara, cel putin in viata asta daca nu si in urmatoarele :)........aveam zeci de scenarii in fata mea...oare maine cum o sa fie....cum va reactiona cand ma va vedea, oare o sa aiba emotii...am adormit tarziu cu mainiile incrucisate si rugandu-ma sa fie cea mai frumoasa zi din viata mea atat pentru mine cat si pentru el.....
....Am imbracat rochia de mireasa si am inchis ochii...am revazut in fata mea momente din copilarie...am revazut acea fetita imbracata in perdea :) care visa la cea mai frumoasa zi din viata ei...mi-am privit verigheta de pe deget pe care o port de doi ani de cand am rostit primul "da" la primarie si am pornit la drum, sa imi unesc viata si in fata lui Dumnezeu cu ingerul pe care mi l-a trimis...( stiu ca el era ingerul sortit mie )
...Mi-am zarit tatal asteptandu-ma in curtea bisericii....era emotionat, tremura si avea ochii in lacrimi....abia atunci am realizat ca acea zi nu avea cum sa fie decat perfecta....pentru ca dorintele mele deveneau realitate...
Desi rasuna orga in biserica mi se parea ca sunt surda....drumul spre altar , drumul spre El mi se parea o eternitate...vroiam sa il vad, sa ii vad privirea, sa ii ating mana....si da, am fost calma, foarte calma pana si-a intors privirea spre mine.....iar acel moment a fost DIVIN!!! unic si de nedescris...mi-a intins mana si mi-a soptit de nenumarate ori ca sunt superba...cu vocea tremuranda si cu multe lacrimi in ochi, tinandu-ne de mana ne-am rostit juramintele ....la bine si la greu pana ce moartea ne va desparti......
Tinandu-l de mana pluteam...la fel cum pluteau petalele de trandafiri la iesirea din biserica....pluteam cum pluteau norii pe cer.....eram fericita, cea mai fericita diin intregul univers
Il aveam pe el si ce poti sa iti doresti mai mult decat dragostea neconditionata a celui care a ales sa isi imparta viata alaturi de tine....
Mai vroiam doar un lucru ca acea zi sa fie "si mai " perfecta....mi-am dorit ploaie pentru ca ador picurii de apa pe fata, pe maini cand sunt fericita....este placerea mea nevinovata sa ma plimbe , sa ma sarute in ploaie iar in acea zi doar atat mai lipsea ....iar cand iti doresti ceva cu adevarat cu siguranta ti se va indeplini....
A fost pur si simplu DIVIN!!!!
