A fost odata ca niciodata ……partea a doua

….24 decembrie…..sedeam in taxi cu inima intre dinti si ma uitam pierduta la drum…..taxiul ma ducea in bratele amicului….la un moment dat taximetristul imi spune : “domnisoara puneti-va o dorinta in seara asta, pentru ca orice v-ati dori vi se va implini”…..si atunci in acea clipa mi-am inchis ochii si mi-am pus dorinta…..o dorinta care nu am crezut ca se va indeplini, daramite sa se si termine…..”Doamne, Doamne, da-mi si mie pe cineva care sa ma tina in brate, sa ma iubeasca si pretuiasca pentru ceea ce sunt”

……am ajuns la destinatie, la un prieten de suflet care suferea si el in tacere pentru o iubire pierduta…..acolo trebuia sa ne petrecem craciunul, in trei…va dati seama….trei suflete pierdute sa se consoleze reciproc in seara de craciun…..Ludo ( sa ii spunem asa amicului salvator care ne-a oferit caldura casutei lui pentru a petrece impreuna o noapte frumoasa, ca in familie ) m-a imbarbatat cu o visinata si mi-a promis ca o sa avem un craciun frumos J

….si cata dreptate a avut…..a sosit si el, Neo ( cum l-am numit in prima parte a povestii mele )…. m-a sarutat pe obraz..... tremura pe mine si haina pe care nu o aveam J eram toata un zambet….radiam de fericire desi nu stiam inca ce imi va rezerva acea superba seara de craciun.....

Am povestit vrute si nevrute incercand sa facem haz de necaz J …….in timp ce ma jucam cu o beteala subtire pe degete…..ati vazut vreodata desene cu tom si jerry cum impart amandoi o macaroana?...cam in asa ceva s-a transformat acea beteala…..ne jucam si radeam….ca doi copii….ca tom si jerry……….doua capete prinse de o parte si de alta intre buze…..nu avea gust bun beteala, dar mai conta……Ludo vazand ca noi ne cam tachinam si-a vazut de treaba in fata monitorului lasandu-ne pe noi in copilaria noastra J

…….si s-a lungit beteala…..si s-a scurtat atat de mult incat ii simteam respiratia umeda pe buze……si s-a oprit timpul………..a stat pe loc….secunde, minute, ore……eram doar eu si el, buzele noastre,bataile inimii…..oftatul nostru lung care se elibera din doua suflete care atunci In acel moment au uitat de toate si de toti…..a fost cea mai frumoasa noapte din viata mea…..cel mai frumos craciun……m-am pierdut….in bratele lui, in saruturile lui, in soaptele lui……m-am trezit din acel vis dimineata pe la ora 7, plimbandu-ne in zapada ce scartaia sub pantofi, nepasandu-ne de frig sau de dimineata prea devreme…..ce mai conta…..nu vorbeam, doar mergeam incet pe malul Somesului, mana in mana….cuvintele nu isi aveau rostul……simteam, traiam,zburdam, iubeam din nou viata si tot ce tinea de ea….iubeam….Si ne plimbam….spre necunoscut?spre un nou inceput?......spre o iubire noua?.....mai conta atunci? Nu m-ar fi trezit nimeni din acel vis dulce……atat de dulce……

si uite asa a inceput povestea noastra….a mea si al lui Neo….intr-o seara de craciun……

viata mea....ca un puzzle imprastiat

ma gandesc.....nu mai dorm, nu mai mananc, nu mai traiesc.....doar ma gandesc......la el, la mine, la noi doi, la tot ce a fost si nu mai este.....derulez in fata mea 7 ani, cu bune...cu rele......si ma intreb a mia oara de ce trebuie sa trec prin asa ceva? .......undeva ceva s-a rupt...si eu nu am simtit asta, sau nu am vrut sa simt....eram atat indragostita incat nu am vazut ca lui asta nu ii convine.....ca el nu poate trai langa o femeie care ii ofera dragostea neconditionata......a stat si a tras de timp cat a putut, pana i s-a luat de mine, pana si-a facut curaj sa faca un pas inainte, fara mine, si sa nu mai priveasca in urma.....

iar eu stau si astept...ce? sau pe cine? timpul nu il pot intoarce....desi as da orice sa o pot face......nici pe el nu il pot intoarce din drum...... si-a ales un alt drum......din care eu nu fac parte......cat de usor a plecat fara sa se uite inapoi, fara sa isi mai aduca aminte de toate amintirile frumoase pe care le-am trait impreuna......

.......sunt ca un puzzle......imprastiata in mii de bucati.......exista cineva sa ma adune? sa ma puna una peste alta si sa imi redea zambetul pe buze? nu am nevoie de altcineva, am nevoie doar de EL, de buzele lui, de bratele lui si de soaptele lui......am nevoie sa vina si sa ma stranga in brate.....sa imi spuna ca a fost un cosmar din care ne-am trezit amandoi.....ca viata merge mai departe impreuna.......

ce a fost nu se mai intoarce..........

Pauza de plans la job in loc de pauza de masa ......

DE CE trebuie sa suferi atunci cand iubesti?.....o intrebare la care eu una nu reusesc sa gasesc raspuns.....de 12 zile plang.....si imi pun mii de intrebari...intrebari la care unii prieteni incearca sa imi raspunda, dar parca niciunul nu raspunde satisfacator sau macar aproape de ceea ce as vrea sa aud in astfel de momente.....anumite raspunsuri, desi este banal le pot primi doar de la el.....de la cel care mi-a frant inima in 3 minute si 11 secunde, cat a tinut acea convorbire nenorocita intr-o seara de joi......au trecut deja 12 zile?.....incerc sa ma trezesc, sa ma dezmeticesc......tot amortita sunt.....e soare afara?unde? am orbit?....
Nu mai vad nimic in jurul meu.....pe nimeni.....ascult daca mi se vorbeste dar gandurile imi sunt departe...la el......unde este?ce face?cu cine?cum?de ce?de unde?pana unde?oare se gandeste macar un minut la mine? oare de ce a plecat fara sa aiba curajul sa se uite in ochii mei?oare el stie ce urme de pasi a lasat pe sufletul meu?
Cat de banal este sa te sfasie niste intrebari atat de marunte dar atat de importante pentru tine......si incerc sa gasesc raspunsuri..... chiar si de la un nenorocit de pix care imi sade pe birou......vorbesc cu pixul.....noroc ca nu imi raspunde ca atunci sigur m-as cataloga "nutt" ....
si behai in continuare cu lacrimi maaaari de crocodil in ochi si incerc sa sun la prieteni si sa strig dupa ajutor.....mai primesc cate o palma sa ma trezesc la realitate.....si inca un raspuns care nu este ceea ce mi-am dorit sa aud......

Cred ca deja toti din jurul meu sunt satui pana peste cap de penibila Alis care isi plange de mila,care se repeta zi de zi ca nu poate merge mai departe......dar pot?cum?cineva sa imi arate drumul ca eu nu vad de lacrimi...........