Trecutul: As vrea vrea sa il rescriu , dar imi este imposibil...nu il pot sterge, nu il pot uita, nici rescrie...dar pot invata din greseli...si sa incerc sa il iert pe cel care mi-a rupt aripile...cand o sa reusesc...nu stiu...demonii nu pot fi iertati usor....Prezentul: Am intalnit un Inger,m-a ridicat, mi-a redat aripile si acuma invat sa zbor din nou...Viitorul: vom trai si vom vedea...
sâmbătă, 24 septembrie 2011
It's a new day...it's a new life.......
...nu am disparut....sunt tot aici...tot acea Alis care a fost si pana acuma doar cu mintea mult mai limpede...cu sufletul linistit....cu aripi de inger....cu un inger langa mine....cu o viata noua , pe care o ador.
Am invatat sa ador pana si o picatura de roua dimineata cand merg somnoroasa spre job...am invatat sa ma bucur de mirosul cafelei proaspat macinate....de ziarul de pe coltul tejghelei, de aroma cestii de cappuccino pe care o savurez cu atata placere si in compania caruia imi zboara gandurile departe....imi aduc aminte cum adormi odihnindu-ti mana pe piept...cum iti privesc degetele si te ating usor sa nu te trezesc, dar sa te simt :) iti desenez un contur fin pe buze , apoi iti suflu un sarut ...
.... mai gust din licoarea fierbinte si amaruie lasand gandurile sa imi zboare in continuare...la seara dinainte....la picioare incolacite, la o piesa care e pe repeate de ceva timp dar nu baga de seama nimeni...la aburii de pe geam care mai pastreaza o inima desenata de data trecuta....parca asa imi pot incepe ziua de lucru...stiind ca doar peste cateva ore ma voi intoarce... in camaruta noastra...intre cearceafurile sifonate care inca iti pastreaza parfumul pielii....la superba orhidee care coloreaza pervazul geamului...la piesa pe repeat care este inca in playlist...la zambetul care ma intampina de fiecare data la revedere...
....oare cum ar fi viata fara tine?...
...am incercat sa imi imaginez de multe ori....sa nu mai fiu trezita cu zambete si cornite facute din degete care sa ma gadale ....sa ies grabita pe usa si sa imi aduc aminte abia departe de casa ca am uitat sa pun bani in portofel, dar zambesc linistita dupa prima sperietura, deoarece stiu ca El a avut grija si de acest aspect, sa nu imi sune telefonul cand alerg intre doua statii dorind doar sa stie daca sunt ok si daca zambesc....sa nu mai fiu intrebata cu ce sa ma astepte acasa....sa nu mai ating mana care i se odihneste pe piept....brrrrr....deci cum ar fi viata fara tine????...nici nu vreau sa ma gandesc....ar fi pustie....
...asa ca prefer sa stau cu picioarele lungite....sa mai sorb o gura de cappuccino si sa multumesc in gand.....ca dupa 5 luni de casnicie inca sunt in luna de miere :)....si sper din tot sufletul sa mai dureze.......
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu